sfădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV.
1. Refl. recipr. și
tranz. (
Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦
Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦
Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație.
2. Tranz. (
Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din
sl. sŭvaditi.