sextuplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEXTÚPLU, -Ă, sextupli, -e, adj. De șase ori mai mare, înșesit. – Din
fr. sextuple, lat. sextuplus.sextuplu (Dicționar de neologisme, 1986)SEXTÚPLU, -Ă adj. Înșesit, de șase ori mai mare. [< fr.
sextuple, lat.
sextuplus].
sextuplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEXTÚPLU, -Ă adj. înșesit, de șase ori mai mare. (< fr.
sextuple, lat.
sextuplus)
sextuplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sextúplu (-tu-plu) adj. m.,
pl. sextúpli; f. sextúplă, pl. sextúplesextuplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEXTÚPLU, -Ă, sextupli, -e, adj. De șase ori mai mare, înșesit. — Din
fr. sextuple, lat. sextuplus.