sextuor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEXTUÓR s. n. Bucată muzicală care se execută la șase instrumente sau pe șase voci. [
Pr.:
-tu-or] – Din
fr. sextuor.sextuor (Dicționar de neologisme, 1986)SEXTUÓR s.n. Piesă muzicală pentru șase voci sau instrumente; sextet. [Pron.
-tu-or. / < fr.
sextuor].
sextuor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEXTUÓR s. n. sextet (1). (< fr.
sextuor)
sextuor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sextuór (-tu-or) s. n.,
pl. sextuórurisextuor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEXTUÓR, sextuoruri, s. n. Bucată muzicală care se execută la șase instrumente sau pe șase voci. [
Pr.: -
tu-or] — Din
fr. sextuor.