sesil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SESÍL, -Ă, sesili, -e, adj. (Despre frunze) Lipsit de pețiol sau de peduncul. – Din
fr. sessile, lat. sessilis.sesil (Dicționar de neologisme, 1986)SESÍL, -Ă adj. 1. (
Despre frunze, flori, fructe) Fără pețiol sau peduncul.
2. (
Despre tumori) Care are o largă bază de implantare. [< fr.
sessile, cf. lat.
sessilis – cu bază largă].
sesil (Marele dicționar de neologisme, 2000)SESÍL, -Ă adj. 1. (despre frunze, flori, fructe) fixat direct pe suport, fără pețiol sau peduncul. ◊ (despre animale) fixat direct de substrat. 2. (despre tumori) cu o largă bază de implantare. (< fr.
sessile, lat.
sessilis)
sesil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sesíl adj. m.,
pl. sesíli; f. sesílă, pl. sesílesesil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SESÍL, -Ă, sesili, -e, adj. (Despre frunze) Lipsit de pețiol sau de peduncul. — Din
fr. sessile, lat.
sessilis.