seră - explicat in DEX

seră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÉRĂ, sere, s. f. Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. – Din fr. serre.

seră (Dicționar de neologisme, 1986)
SÉRĂ s.f. Încăpere special amenajată care servește pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. [< fr. serre].

seră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÉRĂ s. f. încăpere special amenajată pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. (< fr. serre)

seră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
séră (-re), s. f. – Construcția pentru adăpostit plantele care nu suportă frigul. Fr. serre.

seră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
séră s. f., g.-d. art. sérei; pl. sére

seră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*séră f., pl. e (fr. serre, d. serrer, a strlnge, a ține închis). Loc închis cu geamurĭ și încălzit iarna p. a ținea plantele care nu pot suferĭ ĭarna noastră, ca lămîiĭ, portocaliĭ ș.a. Fig. Plantă de seră, persoană care nu poate trăĭ de cit cu marĭ îngrijirĭ, copil plăpînd.

seră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
seră f. loc închis și acoperit unde, în timp de iarnă, se conservă plante din clime calde și cele ce voim a le păzi de frig: sânul meu albește ca un crin în sere BOL. (= fr. serre).

seră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÉRĂ, sere, s. f. Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. — Din fr. serre.