seriozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERIOZITÁTE s. f. 1. Însușirea, calitatea de a fi serios;
p. ext. comportare, ținută care denotă această însușire; gravitate, importanță, însemnătate. ◊
Loc. adv. Cu seriozitate sau
cu toată seriozitatea =
a) cu mare atenție, cu conștiinciozitate, temeinic;
b) cu convingere, cu tărie, dinadins;
c) (în construcție cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu pătrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsită de veselie, de zburdălnicie.
2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesită o deosebită atenție, o deosebită grijă; gravitate.
Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu conștiinciozitate, cu atenție. [
Pr.:
-ri-o-] –
Serios +
suf. -itate.seriozitate (Dicționar de neologisme, 1986)SERIOZITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi serios; ținută, comportare care denotă această însușire. ♦ Mină serioasă, gravitate.
2. Profunzime; temeinicie.
3. Parte gravă, importantă a unui lucru. [Pron.
-ri-o-. / cf. germ.
Seriosität].
seriozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERIOZITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi serios; ținută, comportare care denotă această însușire. ◊ mină serioasă, gravitate. 2. profunzime; temeinicie. 3. parte gravă, importantă a unui lucru. (< germ.
Seriosität)
seriozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seriozitáte (-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. seriozitắțiiseriozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*seriozitáte f. (d.
serios, ca
curiozitate d.
curios; fr. rar azi
sériosité). Caracteru serios:
seriozitatea unuĭ om, uneĭ vorbe, uneĭ afacerĭ, uneĭ promisiunĭ.seriozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)seriozitate f.
1. aer serios, gravitate:
a păstra seriozitatea; 2. parte gravă sau importantă:
seriozitatea unei afaceri.seriozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERIOZITÁTE s. f. 1. Însușirea, calitatea de a fi serios;
p. ext. comportare, ținută care denotă această însușire; gravitate, importanță, însemnătate. ◊
Loc. adv. Cu seriozitate sau
cu toată seriozitatea =
a) cu mare atenție, cu conștiinciozitate, temeinic;
b) cu convingere, cu tărie, dinadins;
c) (în construcție cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu pătrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsită de veselie, de zburdălnicie.
2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesită o deosebită atenție, o deosebită grijă; gravitate.
Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu conștiinciozitate, cu atenție. [
Pr.: -
ri-o-] —
Serios +
suf. -
itate.