serios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj.,
adv.,
s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. ◊ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru.
2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate;
p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare.
3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat.
E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios.
Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios.
Boală serioasă. 4. De seamă, important.
II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept.
2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul.
III. S. n. (
Înv.) Seriozitate. ◊
Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊
Expr. (Și azi)
A lua (pe cineva sau ceva)
în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [
Pr.:
-ri-os] – Din
fr. sérieux, lat. seriosus.serios (Dicționar de neologisme, 1986)SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid.
2. (și
adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav.
3. Important, de seamă. ♦
A lua (pe
cineva sau
ceva)
în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru. [Pron.
-ri-os. / < fr.
sérieux, cf. lat. med.
seriosus].
serios (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ◊ căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru). (< fr.
sérieux, lat.
seriosus)
serios (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)seriós (-oásă), adj. – Sobru, grav.
Fr. sérieux, it. serioso. –
Der. seriozitate, s. f. (gravitate, însemnătate);
neserios, adj. (puțin serios, fără seriozitate).
serios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seriós1 (-ri-os) adj. m.,
pl. serióși; f. serioásă, pl. serioáseserios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seriós2 (rar)
(-ri-os) s. n.serios (Dicționaru limbii românești, 1939)*seriós, -oásă adj. (fr.
sérieux. d. mlat.
seriosus, clasic
serius). Grav, fără glumă, pe care te poțĭ baza:
om serios, ton serios. Grav, periculos:
boală serioasă. Pozitiv, real, sincer:
promisiunĭ serioase. Important, de valoare:
cercetărĭ serioase. S. n. A lua în serios, a considera ca important, nu ca glumă.
A-țĭ lua rolu în serios, a lucra cu seriozitate. Adv. În mod serios.
serios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)serios a.
1. grav, în opozițiune cu ușuratic:
om serios; 2. ale cării consecințe pot fi grave:
afacere, boală serioasă; 3. foarte important:
a face cercetări serioase; 4. sincer, adevărat:
o afecțiune serioasă. ║ n. seriozitate:
a lua în serios.serios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj.,
adv.,
s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru.
2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate;
p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare.
3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat.
E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios.
Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios.
Boală serioasă. 4. De seamă, important.
II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept.
2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul.
III. S. n. (Rar) Seriozitate. ◊
Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊
Expr. A lua (pe cineva sau ceva)
în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [
Pr.: -
ri-os] — Din
fr. sérieux, lat. seriosus.