senzitiv - explicat in DEX

senzitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. Înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus.

senzitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
SENZITÍV, -Ă adj. 1. Referitor la simțuri, de simțuri. 2. Care are facultatea de a simți; sensibil. [< fr. sensitif].

senzitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENZITÍV, -Ă I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simți. II. adj., s. m. f. (pesoană) de o sensibilitate excesivă. III. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus)

senzitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
senzitív adj. m., pl. senzitívi; f. senzitívă, pl. senzitíve

senzitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. — Din fr. sensitif, lat. sensitivus.