seninătate - explicat in DEX

seninătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.

seninătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
seninătáte s. f., g.-d. art. seninătắții

seninătate (Dicționaru limbii românești, 1939)
seninătáte f. (lat. serénĭtas, -átis; it. serenita). Starea ceruluĭ fără nourĭ: seninătatea ceruluĭ Sahareĭ. Fig. Liniște, neturburare: seninătatea cu care a murit Socrate.

seninătate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
seninătate f. 1. starea vremii senine sau a cerului senin; 2. fig. liniște: seninătatea sufletească. [Lat. SERENITATEM].

seninătate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. — Senin + suf. -ătate.