senil - explicat in DEX

senil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.

senil (Dicționar de neologisme, 1986)
SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrânețe, de bătrânețe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].

senil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)

senil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
seníl adj. m., pl. seníli; f. senílă, pl. seníle

senil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*seníl, -ăadj. (lat. senilis). De bătrînetă, al bătrînețiĭ: slăbicĭune senilă. V. bătrînesc. V. juvenil.

senil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
senil a. ce ține de bătrânețe.

senil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân. — Din fr. sénile, lat. senilis.