senescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SENESCÉNȚĂ s. f. (
Med.) Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. – Din
fr. sénescence.senescență (Dicționar de neologisme, 1986)SENESCÉNȚĂ s.f. Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. [< fr.
sénescence, cf. lat.
senescere – a îmbătrâni].
senescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)SENESCÉNȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr.
sénescence)
senescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SENESCÉNȚĂ s. f. (
Med.) Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. — Din
fr. sénescence.