semitic - explicat in DEX

semitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). – Din fr. sémitique.

semitic (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMÍTIC, -Ă adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. [< fr. sémitique].

semitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique)

semitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semític adj. m., pl. semítici; f. semítică, pl. semítice

semitic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semitíc, -ă adj. Al Semiților: istoria limbilor semitice a fost scrisă de Renan (1855). Judaic, jidănesc: apucăturĭ semitice. Nas Semitic, nas prea achilin. Adv. A vorbi semitic.

semitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semitic a. ce ține de Semiți; limbi semitice.

semitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). ◊ Limbi semitice = ramură a familiei de limbi hamito-semitice. — Din fr. sémitique.