semit - explicat in DEX

semit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. sémite.

semit (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMÍT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare cărora le aparțin arabii, evreii etc. [< fr. sémite].

semit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite)

semit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semít adj. m., s. m., pl. semíți; adj. f., s. f. semítă, pl. semíte

semit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semít, -ă s. (d. Sem după pronunțarea clasică; rom. Sem, unu din fiiĭ luĭ Noe, presupus strămoș al Semiților). Om din familia etnografică și linghistică din care fac parte Arameiĭ, Sirieniĭ, Haldeiĭ, Asirieniĭ, Jidaniĭ, Arabiĭ și Himyarițiĭ. Jidan. Adj. Semitic. V. antisemit.

semit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. — Din fr. Sémite.