semispațiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMISPÁȚIU, semispații, s. n. Mulțimea punctelor din spațiu situate de aceeași parte a unui plan. –
Semi- +
spațiu.semispațiu (Dicționar de neologisme, 1986)SEMISPÁȚIU s.n. (
Mat.) Fiecare dintre cele două părți ale spațiului euclidian cu trei dimensiuni, împărțit de un plan al său. [<
semi- +
spațiu].
semispațiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMISPÁȚIU s. n. (mat.) fiecare dintre cele două părți ale spațiului euclidian cu trei dimensiuni, împărțit de un plan al său. (după fr.
demi-espace)
semispațiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!semispáțiu (-mis-pa-/-mi-spa-) s. n.,
pl. semispáțiisemispațiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMISPÁȚIU, semispații, s. n. Mulțimea punctelor din spațiu situate de aceeași parte a unui plan. —
Semi- +
spațiu.