semison - explicat in DEX

semison (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMISÓN, -Ă, semisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care nu are valoare silabică. – Semi- + son.

semison (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMISÓN, -Ă adj. (Despre vocale) Care nu are valoare silabică. [Cf. fr. semi-son].

semison (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMISÓN, -Ă adj. (despre vocale) care nu are valoare silabică. (< fr. semi-son)

semison (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semisón adj. m., pl. semisóni; f. semisónă, pl. semisóne

semison (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semisón, -ă adj. (lat. semisonus. V. plenison). Gram. Scurt, cu jumătate de sunet: ca ŭ și ĭ în viŭ, ĭ sau e și o în treacă, coasă. V. semiton.

semison (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semison a. Gram. se zice despre vocalele ce nu se rostesc întregi: i și u pot fi semisone.

semison (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMISÓN, -Ă, semisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care nu are valoare silabică. — Semi- + son.