semințiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMINȚÍȘ, semințișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu puieți răsăriți din semințe în mod natural. –
Sămânță +
suf. -iș.semințiș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)semințíș, semințíșuri, s.n. (reg.)
1. (la pl.) diferite soiuri de semințe.
2. (cu sens colectiv) totalitatea puieților de arbori forestieri răsăriți din semințe în mod natural; loc, suprafață acoperită cu acești puieți..
3. loc acoperit cu puieți semănați; pepinieră.
semințiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semințíș (rar)
s. n.,
pl. semințíșuri