semințenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SEMINȚÉNIE,semințenii, s. f. (Înv.) Seminție, neam. – Sămânță + suf. -enie.
semințenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) semințénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. semințénia(-ni-a), g.-d. art. semințéniei; pl. semințénii, art. semințéniile (-ni-i-)