semincioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SEMINCIOÁRĂ,semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămânță. [Var.: sămâncioáră, sămincioáră s. f.] – Sămânță + suf. -ioară.
semincioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) semincioáră s. f., g.-d. art. semincioárei; pl. semincioáre
semincĭoară(Dicționaru limbii românești, 1939) semincĭoáră f., pl. e. Sămînță mică.