seminție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMINȚÍE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman).
2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență.
3. (Rar) Rasă, specie de animale. –
Sămânță +
suf. -ie.seminție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semințíe s. f.,
art. semințía, g.-d. art. semințíei; pl. semințíi, art. semințíileseminție (Dicționaru limbii românești, 1939)semințíe f. (din
semință, după vsl.
plemen, sămînță, neam, trib).
Vechĭ. Trib:
semințiile luĭ Israil. — Maĭ vechĭ
semenție.seminție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)seminție f. trib:
semințiile lui Izrail. [Tras din
semânță și modelat de traducătorii cărților sfinte după slav. PLEMĒ, semânță, neam, trib].