semilună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMILÚNĂ, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, în formă de semicerc, luminată de Soare în timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privită în faza primului și a ultimului pătrar.
2. Semn simbolic al islamismului reprezentând forma pe care o are Luna în faza primului pătrar. ♦
Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. –
Semi- +
lună.semilună (Dicționar de neologisme, 1986)SEMILÚNĂ s.f. 1. Jumătatea luminată a discului Lunii.
2. Semn simbolic al islamismului. ♦ (
Fig.) Imperiul otoman; mahomedanismul. [<
semi- +
lună, după fr.
demi-lune].
semilună (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMILÚNĂ s. f. 1. jumătatea luminată a discului Lunii. 2. (parte a unui) obiect în formă de semilună (1). ◊ (mar.) piesă semicirculară care se fixează pe coloana bompresului. 3. semn simbolic al islamismului. ◊ (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul. (după fr.
demi-lune)
semilună (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semilúnă s. f.,
g.-d. art. semilúnii; (simboluri islamice)
pl. semilúnisemilună (Dicționaru limbii românești, 1939)*semilúnă f. pl.
ĭ. Jumătate de lună (din cer), craĭ noŭ, luna luminată pe jumătate. Emblema islamizmuluĭ (în vîrfu minaretelor și steagurilor).
Fig. Turcia saŭ altă putere musulmană:
semiluna fu învinsă de cruce.semilună (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)semilună f.
1. jumătatea discului luminat al lunei;
2. insigniile sau stema imperiului otoman pe steaguri;
3. fig. Turcia:
Semiluna fu învinsă de Cruce.