semilunar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMILUNÁR, -Ă, semilunari, -e, adj. În formă de semilună. – Din
fr. semi-lunaire.semilunar (Dicționar de neologisme, 1986)SEMILUNÁR, -Ă adj. În formă de semilună. //
adj., s.n. (Os scurt) al corpului. [Cf. fr.
semi-lunaire].
semilunar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMILUNÁR, -Ă I.
adj. în formă de semilună. II. adj., s. n. (os scurt) al carpului. (< fr.
semi-lunaire)
semilunar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semilunár adj. m.,
pl. semilunári; f. semilunáră, pl. semilunáre