semiconsonantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMICONSONÁNTĂ, semiconsonante, s. f. Semiconsoană. –
Semi- +
consonantă.semiconsonantă (Dicționar de neologisme, 1986)SEMICONSONÁNTĂ s.f. Semiconsoană. [<
semi- +
consonantă].
semiconsonantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMICONSONÁNTĂ s. f. semiconsoană. (< semi- + consonantă)
semiconsonantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiconsonántă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. semiconsonántei; pl. semiconsonántesemiconsonantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMICONSONÁNTĂ, semiconsonante, s. f. (
înv.) Semiconsoană. —
Semi- +
consonantă.