semiconductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEMICONDUCTÓR, -OÁRE, semiconductori, -oare, s. n.,
adj. 1. S. n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) și mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦
P. ext. Component electronic activ.
2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor (
1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din
fr. semi-conducteur.semiconductor (Dicționar de neologisme, 1986)SEMICONDUCTÓR s.n. Material solid care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor și mai mică în raport cu aceea a substanțelor izolante. [Pl.
-oare, (s.m.)
-ori. / cf. fr.
semi-conducteur].
semiconductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEMICONDUCTÓR, -OÁRE adj., s. m. (material) cu conductibilitate selectivă între cea a metalelor și cea a izolatorilor. (< fr.
semiconducteur)
semiconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)semiconductór1 adj. m.,
pl. semiconductóri; f. sg. și
pl. semiconductoáresemiconductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!semiconductór2 s. n.,
pl. semiconductoáresemiconductor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEMICONDUCTÓR, -OÁRE, semiconductori, -oare, s. n.,
adj. 1. S. n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) și mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦
P. ext. Component electronic activ.
2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor (
1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. — Din
fr. semi-conducteur.