semiconsoană - explicat in DEX

semiconsoană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.

semiconsoană (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].

semiconsoană (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)

semiconsoană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semiconsoánă s. f., g.-d. art. semiconsoánei; pl. semiconsoáne

semiconsoană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă. — Din fr. semi-consonne.