semafor - explicat in DEX

semafor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. – Din fr. sémaphore.

semafor (Dicționar de neologisme, 1986)
SEMAFÓR s.n. 1. Semnalizator optic folosit pentru a transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. Dispozitiv optic de semnalizare mecanică, care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. Semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. [Pl. -oare, -oruri. / < fr. sémaphore, cf. gr. sema – semn, phoros – purtător].

semafor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEMAFÓR s. n. 1. semnalizator optic care transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. dispozitiv de semnalizare care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. (< fr. sémaphore)

semafor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
semafor, semafoare s. n. ochi.

semafor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
semafór s. n., pl. semafoáre

semafor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*semafór n., pl. oare (fr. sémaphore, din vgr. sêma, senin, și -phore = for din fos-for. V. ceamandură). Altă-dată, un stîlp cu brațe mobile p. telegrafia optică, ĭar astăzĭ, telegraf aerian pus pe mal p. a semnala corăbiile și a corespunde cu ele.

semafor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
semafor n. un fel de telegraf aerian, așezat pe coaste, pentru uzul navigatorilor.

semafor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. — Din fr. sémaphore.