sem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEM, seme, s. n. (
Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din
fr. sème.sem (Dicționar de neologisme, 1986)SEM s.n. (
Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr.
sème, cf. gr.
sema].
sem (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr.
sème)
sem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*sem s. n.,
pl. sémesem (Dicționaru limbii românești, 1939)sem V.
sînt.sem (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Sem n. fiul cel mai mare al lui Noe, părintele popoarelor aziatice.
sem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEM, seme, s. n. (
Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. — Din
fr. seme.