selenografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SELENOGRAFÍE s. f. Parte a astronomiei care se ocupă cu studierea descriptivă a Lunii, a formațiilor și a constituției sale, a proceselor fizice etc. – Din
fr. sélénographie.selenografie (Dicționar de neologisme, 1986)SELENOGRAFÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază descriptiv Luna sub aspectul elementelor naturale, structurii, proceselor fizice etc. [Gen.
-iei. / < fr.
sélénographie, cf. gr.
selene – Lună,
graphein – a descrie].
selenografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SELENOGRAFÍE s. f. știință care studiază Luna sub aspectul elementelor naturale, a structurii, proceselor fizice etc. (< fr.
sélénographie)
selenografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)selenografíe (-no-gra-) s. f.,
art. selenografía, g.-d. selenografíi, art. selenografíeiselenografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SELENOGRAFÍE s. f. Parte a astronomiei care se ocupă cu studierea descriptivă a Lunii, a formațiilor și a constituției sale, a proceselor fizice etc. — Din
fr. sélénographie.