selenit - explicat in DEX

selenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SELENÍT¹, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.

selenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SELENÍT², seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. – Din fr. sélénite.

selenit (Dicționar de neologisme, 1986)
SELENÍT¹ s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. [< fr. sélénite].

selenit (Dicționar de neologisme, 1986)
SELENÍT² s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună].

selenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SELENÍT¹ s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite)

selenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SELENÍT², -Ă I. adj. selenar. II. s. m. presupus locuitor al Lunii; selenaut. (< fr. sélénite)

selenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
selenít s. m., pl. seleníți

selenit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SELENÍT¹, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galbenă-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. — Din fr. sélénite.

selenit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SELENÍT², seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. — Din fr. sélénite.