sedițiune - explicat in DEX

sedițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.

sedițiune (Dicționar de neologisme, 1986)
SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio].

sedițiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEDIȚIÚNE s. f. revoltă, răzvrătire, răscoală. (< fr. sédition, lat. seditio)

sedițiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sedițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. sedițiúnii; pl. sedițiúni

sedițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sedițiúne f. (lat, sed-ilio, -itionis, d. sed-, la o parte, și ire, itum, a merge, V. suĭ). Răscoală, revoltă: sedițiunile fură numeroase la Bizanțiŭ.

sedițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sedițiune f. răscoală populară, revoltă încontra puterii stabilite.

sedițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. sédition, lat. seditio, -onis.