sedițios - explicat in DEX

sedițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus.

sedițios (Dicționar de neologisme, 1986)
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron. -ți-os. / cf. fr. séditieux, lat. seditiosus].

sedițios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr. séditieux, lat. seditiosus)

sedițios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sedițiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. sedițióși; f. sedițioásă, pl. sedițioáse

sedițios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sedițiós, -oásă adj. (lat. seditiosus). Doritor de sedițiune, îndemnător la sedițiune. Adv. În mod sedițios.

sedițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sedițios a. 1. care ia parte la o sedițiune; 2. care împinge la sedițiune: strigăte sedițioase.

sedițios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEDIȚIÓS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] — Din fr. seditieux, lat. seditiosus.