sedițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDIȚIÓS, -OÁSĂ, sedițioși, -oase, adj. (
Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire.
Strigăte sedițioase. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. séditieux, lat. seditiosus.sedițios (Dicționar de neologisme, 1986)SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron.
-ți-os. / cf. fr.
séditieux, lat.
seditiosus].
sedițios (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr.
séditieux, lat.
seditiosus)
sedițios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sedițiós (
livr.)
(-ți-os) adj. m.,
pl. sedițióși; f. sedițioásă, pl. sedițioásesedițios (Dicționaru limbii românești, 1939)*sedițiós, -oásă adj. (lat.
seditiosus). Doritor de sedițiune, îndemnător la sedițiune. Adv. În mod sedițios.
sedițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sedițios a.
1. care ia parte la o sedițiune;
2. care împinge la sedițiune:
strigăte sedițioase.sedițios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDIȚIÓS, -OASĂ, sedițioși, -oase, adj. (
Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire.
Strigăte sedițioase. [
Pr.: -
ți-os] — Din
fr. seditieux, lat. seditiosus.