secuiesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECUIÉSC, -IÁSCĂ, secuiești, adj. Care aparține secuilor, privitor la secui. [
Pr.:
-cu-iesc] –
Secui +
suf. -esc.secuiesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secuiésc adj. m.,
f. secuiáscă; pl. m. și
f. secuiéștisecuĭesc (Dicționaru limbii românești, 1939)secuĭésc, -ĭáscă adj. Al Secuiior:
portu secuĭesc.secuiesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECUIÉSC, -IÁSCĂ, secuiești, adj. Care aparține secuilor, privitor la secui. [
Pr.:
-cu-iesc] —
Secui +
suf. -
esc.