secator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECATÓR, secatori, s. m. Foarfece de mână cu cuțite scurte și brațe lungi, acționat cu ambele mâini, folosit în lucrări de grădinărie. – Din
fr. sécateur, rus. sekator.secator (Dicționar de neologisme, 1986)SECATÓR s.n. Foarfece de grădinar. [< fr.
sécateur, rus.
sekator].
secator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SECATÓR s. n. foarfece de grădinar. (< fr.
sécateur, rus.
sekator)
secator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)secatór s. n.,
pl. secatoáresecator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SECATÓR, secatoare, s. n. Foarfecă de mână cu cuțite scurte și brațe lungi, acționată cu ambele mâini, folosită în lucrări de grădinărie. [
Pl. și: (
m.)
secatori] — Din
fr. secateur, rus. sekator.