scvamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCVÁMĂ, scvame, s. f. (
Bot.) Frunzișoară modificată, tare, care protejează mugurii, receptaculul. – Din
lat. squama.scvamă (Dicționar de neologisme, 1986)SCVÁMĂ s.f. v.
scuamă.
scvamă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCVÁMĂ s. f. frunzișoară rudimentară care protejează mugurii, receptaculul etc. (< lat.
squama)
scvamă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SCVÁMĂ (‹ lat.)
s. f. (
BOT.) Frunzișoară modificată, rudimentară, pergamentoasă, care protejează diverse organe ale plantelor; cele situate pe organe subterane (rizomi, bulbi, stoloni) sunt incolore, gălbui sau brune.
scvamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCVÁMĂ, scvame, s. f. (
Bot.) Frunzișoară modificată, tare, care protejează mugurii, receptaculul. —
Din lat. squama.