secure (Dicționaru limbii românești, 1939)*secúre f. (lat.
secúris, topor, secure, d.
secare, a tăĭa; it.
scure, sp.
segur, pg.
segura. D. rom. vine ngr.
tsekúri, tsikúri, vsl.
sĭekira, sîrb.
sekira [dim.
sekirica, sekirce], ung.
szekerce).
Vechĭ și Olt. Topor.
Azĭ. Topor maĭ mic (de făcut surcele ș.a.).- Vechĭ și Mold. pop.
săcure, Munt.
secúră, pl.
ĭ. — Dim.
securică, pl. -
rele, și
securice. V.
baltag.