scula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCULÁ, scol, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deștepta. ◊
Expr. (
Refl.)
A se scula din morți = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși.
2. Refl. și
tranz. A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos.
3. Refl. (
Pop.) A se ridica să plece;
p. ext. a începe o acțiune, a se apuca de o treabă.
4. Tranz. Fig. A mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni). ♦
Tranz. și
refl. A (se) răscula. ♦
Refl. (
Înv.) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil
lat. *excubulare.