scuipătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUIPĂTOÁRE, scuipători, s. f. Vas special în care se scuipă. –
Scuipa +
suf. -ătoare.scuipătoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scuipătoare, scuipători s. f. 1. gură.
2. (
intl.) cameră de anchetă.
3. (
intl., înv.) cameră de tortură.
scuipătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scuipătoáre s. f.,
g.-d. art. scuipătórii; pl. scuipătóriscuipătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scuipătoare f. vas în care se scuipă.
scuipătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUIPĂTOÁRE, scuipători, s. f. Vas special în care se scuipă. —
Scuipa +
suf. -
ătoare.scuĭpătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)scuĭpătoáre (vest) și
stupitoáre (est) f., pl.
orĭ. Vas de scuĭpat în el.