scuĭpătoare - explicat in DEX

scuipătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUIPĂTOÁRE, scuipători, s. f. Vas special în care se scuipă. – Scuipa + suf. -ătoare.

scuipătoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scuipătoare, scuipători s. f. 1. gură. 2. (intl.) cameră de anchetă. 3. (intl., înv.) cameră de tortură.

scuipătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scuipătoáre s. f., g.-d. art. scuipătórii; pl. scuipătóri

scuipătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scuipătoare f. vas în care se scuipă.

scuipătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUIPĂTOÁRE, scuipători, s. f. Vas special în care se scuipă. — Scuipa + suf. -ătoare.

scuĭpătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
scuĭpătoáre (vest) și stupitoáre (est) f., pl. orĭ. Vas de scuĭpat în el.