scrumbiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRUMBÍȚĂ, scrumbițe, s. f. Varietate mică de scrumbie (
1). –
Scrumbie +
suf. -iță.scrumbiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrumbíță s. f.,
g.-d. art
scrumbíței; pl. scrumbíțescrumbiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRUMBÍȚĂ, scrumbițe, s. f. Varietate mică de
scrumbie (
1). —
Scrumbie +
suf. -iță.