scrombăi - explicat in DEX

scrombăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCROMBĂÍ, scrombăiésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.

scrombăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
scrombăí, scrombăiésc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.

scrombăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrombăí (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 să scrombăiáscă

scrombăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. — Scroambă + suf. -ăi.

scrombăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scrombăì v. Mold. a bătători, a uza: ai scrombăit cioboatele pela jocuri CR. [Origină necunoscută].