scrofulos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCROFULÓS, -OÁSĂ, scrofuloși, -oase, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de scrofuloză, privitor la scrofuloză.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care are scrofule, cu scrofule; bolnav de scrofuloză. – Din
fr. scrofuleux.scrofulos (Dicționar de neologisme, 1986)SCROFULÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de scrofuloză; strumos. [< fr.
scrofuleux].
scrofulos (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCROFULÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scrofuloză; strumos. (< fr.
scrofuleux)
scrofulos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrofulós (de scrofuloză)
adj. m.,
s. m.,
pl. scrofulóși; adj. f.,
s. f. scrofuloásă, pl. scrofuloásescrofulos (Dicționaru limbii românești, 1939)scrofulós, -oásă adj. (d.
scrofule; fr.
scrofuleux).
Med. Care cauzează orĭ întovărășește scrofulele:
tumoare scrofuloasă. Subst. Bolnav de scrofule.
scrofulos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrofulos a. și m. plin de scrofule.
scrofulos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCROFULÓS, -OÁSĂ, scrofuloși, -oase, adj.,
s. m. și
f. 1.
Adj. Care ține de scrofuloză, privitor la scrofuloză.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care are scrofule, cu scrofule; bolnav de scrofuloză. — Din
fr. scrofuleux.