scrisoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊
Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La
pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La
pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență.
2. (
Înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris.
3. (
Pop.) Scris
1 (
2).
4. (
Înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊
Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relațiile cu un alt stat.
Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfă și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht.
5. (
Înv.) Scriere (
3). –
Scris +
suf. -oare.scrisoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrisoáre s. f.,
g.-d. art. scrisórii; pl. scrisóriscrisoare (Dicționaru limbii românești, 1939)scrisoáre f., pl.
orĭ (d.
scris). Scriitură, scris, felu de a scrie (în privința formei literelor):
ĭ-am recunoscut scrisoarea. Hîrtie pin care se trimete o veste:
o scrisoare în-trún plic, a pune o scrisoare la cutie, a o da la poștă.
Vechĭ. Descriere. V.
cartă.scrisoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrisoare f.
1. caracter scris, lucru scris;
2. ceeace se comunică în scris:
am primit o scrisoare.scrisoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊
Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La
pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La
pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență.
2. (
înv.) Faptul de
a scrie; ceea ce este scris.
3. (
Pop.) Scris
1 (
2).
4. (
înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊
Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă împuternicirea unei persoane într-o calitate diplomatică. Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfa și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht.
5. (
înv.) Scriere (
3). —
Scris +
suf. -
oare.