scripcă - explicat in DEX

scripcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară³. 2. Sunet, cântec de vioară³. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.

scripcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scrípcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris).

scripcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrípcă (reg.) s. f., g.-d. art. scrípcii; pl. scripci

scripcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
scrípcă f., pl. ĭ (rus. skripka. V. scripete și gripcă). Est. Vioară (instrument muzical).

scripcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scripcă f. Mold. vioară: veniți cei cu scripcele AL. [Rus. SKRIPKA].

scripcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară³. 2. Sunet, cântec de vioară³. ♦ Arta, meseria de scripcar. — Din rus. skripka.