scripcar - explicat in DEX

scripcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis). – Scripcă + suf. -ar.

scripcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scripcár s. m., pl. scripcári

scripcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
scripcár m. (d. scripcă saŭ rut. skripkar). Mold. Viorist, cîntâreț din scripcă.

scripcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scripcar m. 1. lăutar; 2. insecta numită plopar.

scripcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis).— Scripcă + suf. -ar.