scriitoraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRIITORÁȘ, scriitorași, s. m. 1. Diminutiv al lui
scriitor; scriitor (
1) fără talent, fără valoare.
2. Funcționar neînsemnat; conțopist. [
Pr.:
scri-i-] –
Scriitor +
suf. -aș.scriitoraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scriitoráș (scri-i-) s. m.,
pl. scriitoráșiscriitoraș (Dicționaru limbii românești, 1939)scriitoráș m.
Iron. Un bĭet scriitor (copist, redactor saŭ prozator).
scriitoraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRIITÓRAȘ, scriitorași, s. m. 1. Diminutiv al lui scriitor; scriitor (
1) fără talent, fară valoare.
2. Funcționar neînsemnat; conțopist. [
Pr.:
scri-i-] —
Scriitor +
suf. -
aș.