scriitor - explicat in DEX

scriitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

scriitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scriitór¹ (persoană) (scri-i-) s. m., pl. scriitóri

scriitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scriitór² (obiect) (înv.) (scri-i-) s. n., pl. scriitoáre

scriitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
scriítor, -oáre s. (dim. ◊ scriător, ◊ scrietor, de unde scriitor, d. a scrie cu suf. -ător). Copist, cel care scrie acte pin cancelariĭ. Redactor saŭ reporter: scriitor la un ziar politic. Autor de opere literare saŭ științifice: mariĭ scriitorĭ aĭ uneĭ țărĭ.

scriitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scriitor m. 1. cel ce scrie, copist; 2. cel ce scrie opere, autor. ║ n. masă de scris, biurou.

scriitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m., s. n. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană in slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] — Scrie + suf. -tor.