scrântit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat.
2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. –
V. scrânti.