scotocitor - explicat in DEX

scotocitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOTOCITÓR, -OÁRE, scotocitori, -oare, adj. Care scotocește, cercetează, iscodește (fără încetare). – Scotoci + suf. -tor.

scotocitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scotocitór adj. m., pl. scotocitóri; f. sg. și pl. scotocitoáre

scotocitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOTOCITÓR, -OÁRE, scotocitori, -oare, adj. Care scotocește, cercetează, iscodește (fără încetare). — Scotoci + suf. -tor.