scotă - explicat in DEX

scotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. – Din it. scotta.

scotă (Dicționar de neologisme, 1986)
SCÓTĂ s.f. (Mar.) Frânghie cu care se fixează colțul de jos al unei vele. [< it. scotta].

scotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCÓTĂ s. f. (mar.) parâmă cu care se fixează colțul de jos al unei vele. (< it. scotta)

scotă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scótă (-te), s. f. – Parîmă folosită la manevrarea velei. It. scotta (Candrea), cf. ngr. σϰότα.

scotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scótă s. f., g.-d. art. scótei; pl. scóte

scotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
scótă și șcótă f., pl. e (ngr. skóta, it. scotta, fr. écoute, d. ol. schoote, germ. schote). Funie legată de colțu de jos al pînzeĭ uneĭ bărcĭ și care se strînge orĭ se lasă maĭ liberă după cum vreĭ să mergĭ maĭ răpede saŭ maĭ încet. V. mură 3 și saulă.

scotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. — Din it. scotta.