scos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Faptul de
a scoate. 2. (
Înv.) Ornament ieșit în afară pe suprafața unei construcții.
scos (Dicționaru limbii românești, 1939)scos n., pl.
urĭ. Acțiunea de a tot scoate:
scosu puilor.scos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scos a. retras, eliminat. ║ n. lucrarea de a scoate.